a. PLANTELE MEDICINALE: RECOLTARE, USCARE, CONSERVARE
• Alegerea momentului optim de recoltare este condiţionată de etapa de vegetaţie a plantelor (înainte de înflorire, boboc, în timpul înfloririi etc.), cât şi de anotimp, de perioada din zi şi condiţiile meteorologice din timpul recoltării
• Plantele medicinale se recoltează pe timp uscat, dimineaţa după rouă sau după-amiază, până la apus. Plantele medicinale ce conţin uleiuri volatile se recoltează în special pe timp noros sau dimineaţă, înainte de răsărit.
• Atenţie deosebită se va acorda la calitatea plantelor din care se prepară reţetele.
• Recoltarea plantelor medicinale trebuie făcută din zone nepoluate, cât mai îndepărtate de unităţile industriale, de aşezămintele omeneşti şi căi de acces dintre localităţi
• Cunoaşterea porţiunii din planta cu conţinutul cel mai ridicat în substanţe active (rădăcini, rizomi, părţi aeriene, scoarţe, frunze, flori, fructe, seminţe), de acest lucru va daţi seama din reţetă
• În cazul recoltarii rădăcinilor sau a plantelor întregi se lasă în zona respectivă suficiente plante care să asigure înmulţirea. Dacă se recoltează florile sau părţile florale cu frunze se utilizează foarfece.
• Părţile subterane ale plantelor se recoltează primăvara timpuriu, înainte de formarea mugurilor sau lăstarilor vegetativi sau toamna târziu, după vestejirea frunzelor aeriene
• Părţile aeriene ale plantei se recoltează, de obicei, cu puţin înainte de înflorirea completă sau în timpul înfloririi
• Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera şi nici într-un caz prin smulgere
• Mugurii se recoltează primăvara devreme înainte că ei să se desfacă.
• Scoarţa sau coaja tulpinilor, ramurilor sau rădăcinilor se valorifică în special primăvara la începutul vegetaţiei, cînd se desprinde mult mai uşor.
• Frunzele se recoltează după ce au ajuns la maximă dezvoltare, manual
• Recoltarea florilor pentru unele specii se recomandă să se facă în stadiul de boboc, iar pentru altele la începutul înfloririi sau în timpul înfloririi, înainte de ofilire.
• Fructele se recoltează când conţin maximum de vitamine, fie când au ajuns la coacere (afinele)
• Seminţele se recoltează cu puţin înainte de maturizare, apoi se întind imediat pentru uscare în straturi subţiri.
• Înainte de uscare se condiţionează părţile de plantă, adică se îndepărtează corpurile străine, părţile înnegrite sau atacate de insecte.
• După recoltare, plantele nu vor fi spălate (cu excepţia rădăcinilor, care se ţin sub un jet de apa rece, până se curăţă de resturile de pământ; apoi se despică şi se pot uscă).
• Toate materiile prime vegetale se usucă imediat după recoltare.
• Pentru utilizarea plantelor în casă, plantele se taie în bucăţi mici imediat după recoltare şi se pot usca în poduri bine aerisite, puse pe coli de hîrtie, rogojini sau prelate curate.
• După uscare, plantele vor fi ambalate în pungi de hârtie sau saculeti de pânză sau în cutii de carton, în nici într-un caz în ambalaje din material plastic.
• Se păstrează la temperatura camerei, în locuri curate, protejate de lumina directă solară, fără umiditate mare, ferite de insecte şi rozătoare.
b. FORME FARMACEUTICE (pulberi, tincturi, macerat, decoct, uleiuri şi vinuri medicinale, inhalant, băi fitoterapeutice, siropuri, etc)
• Pulberile. Unele din formele farmaceutice cele mai simple sunt pulberile, înglobate în miere sau ambalate în casete sau capsule operculate sau sub formă de comprimate. Reprezintă avantajul că nu suferă acţiunea termică şi nici acţiunea unor solvenţi care pot să le schimbe calitatea.
• Maceratul. Acest procedeu este indicat pentru speciile de plante care conţin substanţe active care se extrag la rece, ca de exemplu: nalba mare, inul, vâscul etc. Materia primă vegetală fragmentată sau întreagă se menţine în contact cu cantitatea de apa potabilă prescrisă un timp de 2-12 ore, agitând din când în când. Se filtrează prin tifon şi se administrează în aceeaşi zi. Infuzia se recomandă de obicei să fie preparată din flori sau din părţile de plantă cu ţesuturi fragile (frunze, muguri, părţi aeriene). Materia primă fragmentată se umectează cu 3 părţi de apă călduţă. După 5 minute se întroduc într-un vas preferabil din porţelan care a fost încălzit în prealabil cu apa clocotită. Peste plante se toarnă apa clocotită şi se acoperă vasul. Se lasă în repaos 10-15 minute. Se filtrează prin tifon, care se stoarce uşor.
• Decoctul. Decoctul este tot o soluţie extractivă apoasă obţinută la cald din materia primă vegetală fragmentată, umectata la fel ca în cazul infuziei, dar menţinând la fierbere cu cantitatea de apa prescrisă. Prepararea decoctului durează timp de 15-30 minute la foc domol, în cazul în care nu se prescrie alt timp. Soluţia extractivă apoasă astfel obţinută se filtrează fierbinte, apoi peste plantele ca atare sau în amestec se mai aduce o cantitate de apă pentru a completă apa de evaporare. Acest procedeu se întrebuinţează în special în cazul materiilor prime vegetale cu : rădăcini, (coji), unele fructe seminţe. Toate aceste de soluţii extractive se maximum pentru o zi, se păstrează la frigider, apoi se aduc la camerei, se îndulcesc cu miere, ciclamat de sodiu aspartam cazul diabeticilor, cazuri de diaree nu se îndulcesc deloc dacă se prescrie aceasta .
• Tinctura. Tinctura este o soluţie extractiva hidroalcoolica obţinută la temperatură camerei prin percolare (în industrie) sau prin macerare în farmacia casei. Timpul de macerare durează 7-10 zile şi se foloseşte alcool 40-70 grade în cazul în care nu se prescrie altă concentraţie. Pentru plantele medicinale cu acţiune blândă se folosesc 20% plante, iar pentru cele cu acţiune puternică 10%. După aceea se filtrează şi se lasă să se sedimenteze la loc rece. Se păstrează în sticle brune. Se administrează sub formă de picături.
• Siropul. Siropul face parte din categoria soluţiilor extractive apoase şi se obţine din macerate, decocturi sau sucuri de plante la care se adaugă 64% zahăr pentru a-i asigura o bună consevare în timp. În sirop se pot adăuga tincturi sau alte substanţe medicamentoase, pentru a le mari eficienţa.
• Vinul medicinal. Vinul medicinal este o formă farmaceutică obţinută din materii prime vegetale fragmentate, dar macerate în vin de bună calitate. Este destinat uzului intern, în special pentru stimularea apetitului, în care scop se administrează cu jumătate de oră înainte de masă. Nu se recomandă celor cu gastrite acide, hipertensivilor, în hepatite, gravidelor, mamelor care alăptează, copiilor.
• Oteturi aromatice. Oteturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor în oţet de vin, în cantitate de 50-100 g, plante marunţite la 1 litru oţet. Macerarea durează 7-8 zile după care se filtrează prin tifon, iar la sfîrşit conţinutul se presează. Se utilizează sub formă de fricţiuni.
• Uleiurile medicinale. Uleiuri medicinale se obţin prin macerarea plantelor în ulei comestibil, timp de 4-6 săptămâni. Astfel se prepară uleiul de sunătoare, museţel sau din alte plante. Se folosesc pentru îngrijirea unor plăgi greu vindecabile, în arsuri sau în degerături.
• Inhalaţia. Se obţine din plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar din amestec de uleiuri volatile care se pun în vase smălţuite şi cantitatea de apă clocotită prevăzută. Vaporii de apă saturaţi în uleiurile volatile acţionează prin inhalare patrunzind în căile respiratorii.
• Gargara. Se prepară sub formă de infuzie sau decoct din plante şi se utilizează sub formă de gargară în stomatite, gingivite, afte bucale, amigdalite, abcese dentare etc.
• Cataplasmele sau prisnitele sau compresele sunt destinate uzului extern şi se obţin din soluţii extractive apoase sau hidroalcoolice cu care se îmbibă o bucată de tifon sau pânză curată şi se aplică direct pe piele pentru a obţine un efect revulsiv, emolient sau antiinflamator. În acelaşi mod se aplică şi unele măşti cosmetice din plante.
• Băile fitoterapeutice. Sunt forme de utilizare a plantelor medicinale şi aromatice destinate uzului extern. Pentru a obţine un amestec de plante pentru (Ceaiuri balneologice), plantele fragmentate se într-un săculeţ de tifon dublu. După umectare, săculeţul cu plante se fierbe, conform indicatiei 10-30 minute, la foc domol, 3-5 litri . Totul se toarnă în cada de baie cu apă la o temperatură potrivită.
• Băile locale. Se la fel băile de plante, dar cantităţi mici de lichid şi se recomandă în cazul unor traumatisme locale, plăgi purulente, hemoroizi etc. Există numeroase alte forme de prelucrare administrare plantelor, dar care aparţin domeniului industriei farmaceutice.
Articol preluat din revista Leacuri şi Terapii.
