Intre 3 si 7% dintre elevi pot suferi de ADHD

În cadrul celui de-al III-lea “Congres de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului” peste 250 de specialişti din România şi din străinătate vor discuta despre înţelegerea şi tratamentul bolilor mintale ale copiilor şi adolescenţilor. Temele principale abordate sunt: “Autism şi ADHD - de la evaluare la tratament şi integrare socială şi şcolară” şi “Sănătatea mintală a copilului şi adolescentului din perspectiva echipei multidisciplinare”

ADHD se caracterizată prin hiperactivitate sau comportament impulsiv şi deficit de atenţie, probleme care nu pot fi explicate de nici o altă afecţiune psihică şi nu sunt în legătură cu abilităţile intelectuale ale copilului sau cu stadiul de dezvoltare.

Deficitul de atenţie şi hiperactivitate - ADHD (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder), una dintre cele mai comune afecţiuni întâlnite în copilărie şi adolescenţă, este o tulburare neurobiologică cronică care începe în copilărie şi care se caracterizează prin nivel de neatenţie [lipsă de concentrare, distractibilitate], de hiperactivitate şi de impulsivitate nepotrivite cu dezvoltarea şi care pot să se manifeste în diferite combinaţii la şcoală, acasă şi în contexte sociale. Deşi nu se cunoaşte exact cauza ce determină acestă afecţiune, se pare că există influenţe genetice, neurochimice şi vătămarea sistemului nervos central.

Se estimează că între 3 şi 7% dintre elevi pot suferi de ADHD, băieţii fiind de trei ori mai predispuşi decât fetele să aibă ADHD, ducând astfel la un procentaj crescut. Dacă într-o familie unul dintre copii suferă de ADHD, există 30-40% şanse ca fratele sau sora să aibă aceeaşi afecţiune. Mai mult de jumătate dintre adulţii care au ADHD vor avea copii cu ADHD. De asemenea, se estimează că până la 60% dintre copiii cu ADHD vor avea boala şi la maturitate.

Doar experţii cu pregătire specială pot diagnostica în mod oficial ADHD, durata medie din momentul primei vizite la medic până la stabilirea unui diagnostic de ADHD fiind în jur de doi ani.Analizele de sânge sau alte teste fizice nu pot fi folosite pentru a diagnostica această afecţiune.

Pentru a întruni criteriile standard de diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui să apară până la vârsta de 7 ani, să cauzeze probleme şi să persiste cel puţin şase luni, până la depăşirea stadiului normal pentru vârsta respectivă.

Unul dintre obiectivele Congresului este discutarea unei strategii comune de abordare a acestei tulburări, la tratamentul ADHD urmând să fie implicaţi medici psihologi, psihiatri şi neuropsihiatri de copii dar şi familiile copiilor cu ADHD.

„Vestea bună este că, depistată şi tratată consecvent, ADHD-ul are mari şanse să dispară iar copilul va deveni un adolescent şi apoi un adult sănătos. Pe de altă parte, părinţii trebuie să înţeleagă că, odată început, tratamentul nu trebuie oprit pe perioada vacanţelor”, declară prof. univ. dr Mircea Tiberiu.

„Prognosticul ADHD poate fi excelent dacă strategiile terapeutice se iniţiază din timp şi iau în considerare comorbidităţile minore şi variabilitatea individuală ca răspuns”, susţine prof. dr Iuliana Dobrescu.

De foarte multe ori, mulţumiţi de rezultatul tratamentului din timpul şcolii, când văd că într-adevăr copilul lor cu ADHD are o evoluţie foarte bună, părinţii decid să întrerupă peste vară tratamentul. Această abordare este eronată, pentru că secretul este continuarea atât a tratamentului comportamental, alături de psihopedagogi, cât şi a tratamentului medicamentos, conform recomandărilor specialiştilor.

Familiile şi tinerii informaţi participă mai activ la procesul terapeutic, iau decizii mai înţelepte, se înţeleg mai bine cu medicul lor şi aderă mai mult la tratament.

Majoritatea experţilor sunt de părere că cea mai bună schemă de tratament pentru ADHD ar trebui să includă o combinaţie de abordări medicale, educaţionale şi comportamentale.

În cazul în care nu este diagnosticat, ADHD poate avea consecinţe grave, printre care: lipsa de performanţă la şcoală, depresie, dificultăţi de relaţionare şi mai târziu dificultăţi în găsirea şi menţinerea unui loc de muncă, abuz de substanţe şi alcool, activitate sexuală precoce şi sex neprotejat, boli cu transmitere sexuală şi o rată crescută de sarcini nedorite la fete, iar băieţii cu ADHD au un risc mai mare pentru activităţi antisociale şi delincvenţă.

Sursa:

Alte ştiri medicale

Emisiuni medicale

Caută:
Vineri, 10 Februarie 2012