Școala de vară NeuroDiab 2015 a adus în a doua zi multe noutăți practice. Astfel, în 18 iulie s-au prezentat problematica disfuncțiilor erectile, matematica și medicina – perspective din punctul de vedere al statisticii, disfuncțiile vezicii urinare asociate cu neuropatie diabetică, demonstrații practice și discuții libere pe baza prezentărilor.

Ziua a doua a Școlii de vară NeuroDiab 2015 a debutat cu prezentarea disfuncției erectile, a prof. univ. dr. Tamas Varkonyi, Ungaria. În cadrul acesteia, s-a adus în discuție prevalența crescută, respectiv 19-52% a afectării funcției erectile la bărbat, fiind mai frecventă la bărbații de 40-70 de ani, respectiv 52% din cazuri.

 În ceea ce privește pacienții cu diabet zaharat, disfuncția erectilă este întâlnită la 35-75%, având vârsta între 45-49 de ani, același procent întâlnindu-se la bărbații de 70 de ani fără diabet. Factorii de risc în cadrul afectării funcției erectile la bărbat, precum alcoolismul, activitatea scăzută, dar și factori ce țin de sistemul cardiovascular pot crește riscul apariției disfuncției erectile. S-a arătat că există o frecvență de 4 ori mai mare la pacienții cu diabet zaharat în a dezvolta disfuncții erectile. De asemenea, obezitatea și rezistența la insulină cresc riscul de a dezvolta disfuncție erectilă.

Studiile arată că 16-18% dintre bărbații cu neuropatie diabetică prezintă diverse probleme cu erecția, atât în timpul preludiului cât și la terminarea actului sexual. De asemenea, dorința sexuală se diminuă la pacienții cu diabet zaharat. În același context, 57% dintre bărbații care au suferit o intervenție de bypass au disfuncții erectile, iar 64% din cei spitalizați pentru infarct miocardic au prezentat înainte disfuncții erectile.

O metaanaliză arată că riscul este de 1,5% mai crescut la pacienții coronarieni în a dezvolta disfuncții erectile. De aceea, disfuncția erectilă poate fi considerată un barometru al funcției cardiovasculare, existând în acest sens o legătură strânsă între cele două noțiuni – clinice.

Pentru a diagnostica un pacient cu diasfuncție erectilă, trebuie să se efectueze un test la stress, pe baza unor calificativi, respectiv admis – fiind considerat risc scăzut, iar respins – risc crescut.

Medicamentele în cadrul disfuncției erectile sunt de mai multe tipuri, însă numai după un diagnostic documentat se poate începe terapia individualizată.

Matematica și medicina s-au împletit de mult timp, iar în zilele noastre biostatistica face parte din viața unui medic documentat. Nu se poate demonstra ceva – o legatură sau o cauzalitate – fără statistică. Utilizarea datelor statistice în literatura medicală a crescut în ultimii 10 ani. S-au prezentat rezultatele chestionarelor de anul trecut de la Școala de vară NeuroDiab 2014, arătând aplicabilitatea și disponibilitatea medicilor în înțelegerea noțiunilor. Sfatul specialistului a fost ca tinerii medici să învețe noțiunile de bază din biostatistică, pentru viitorul medical, iar cei care utilizează noțiunile de biostatistică să le explice și celorlalți semnificația.

Disfuncțiile vezicii urinare asociate cu diabet zaharat sunt de două tipuri, respectiv de umplere sau de tip iritativ și de golire sau obstructive. Cele două patologii necesită o foarte mare atenție din partea specialistului.

Patologia de umplere a vezicii urinare prezintă o prevalență crescută la ambele sexe, odată cu creșterea vârstei, iar patologia de golire a vezicii urinare ține de jetul urinar întârziat, imperiozitatea urinării, cu nicturie și incontinență urinară.

Alterarea contractilității detrusorului este caracteristica afectării din cadrul diabetului zaharat. Detrusorul se vascularizează mai prost, iar celulele se înlocuiesc cu colagen. Astfel se dezvoltă retenția de urină, iar afecțiunea se numește cistopatie diabetică.

Vezica hiperactivă și retenția cronică sau reziduul vezical prezintă același simptom (senzația de prea plin al vezicii care conduce la imperiozitatea urinării frecvente), însă afecțiunile se tratează diferit.

Frecvența normală a micționărilor este de 8 micționări / zi. Nicturia este normală, însă numai dacă pacientul adoarme după urinare. Diagnosticul de vezică hiperactivă se face empiric, iar la pacienții cu diabet zaharat e nevoie de debitmetrie.

O întrebare utilă pentru a face diferența între vezica hiperactivă și reziduul vezical este “Cum este jetul urinar?“.

Terapiile celor două afectări vezicale sunt diferite, de ameliorare și sunt variate – de la terapie comportamentală, fizio/kineto- terapie, dar și medicamentoasă pentru vezica hiperactivă, până la cateterizări intermitente curate, ce reprezintă de fapt un standard ideal în tratamentul tulburărilor de golire a vezicii cu contractilitate afectată. Se recomandă 4 /zi, a câte maxim 400 ml de urină pentru o golire completă a vezicii urinare.   

Ziua a doua a Școlii de vară NeuroDiab 2015 a continuat cu prezentări de caz ale rezidenților neurologi, demonstrații practice și multe alte informații utile privind problematica neuropatiei diabetice.  

SănătateaTV.ro