Info SănătateaTV.ro: Podiatria o profesie a viitorului si in Romania? Podiatria o profesie a viitorului si in Romania? Podiatria o profesie a viitorului si in Romania?
Joi, 19 iul 2018      11:48
X

Fii la curent cu ultimele știri din sănătate


Urmărește Sănătatea TV pe Facebook


Contactează-ne!
Sindromul Stevens – Johnson: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Sindromul Stevens – Johnson: cauze, simptome, diagnostic si tratament

06 august 2015    

Sindromul Stevens – Johnson este o tulburare serioasă, rară care se caracterizează printr-o reacţie severă a pielii şi membranelor mucoase la medicamente sau infecţii.

Sindromul Stevens - Johnson - Generalităţi

Iniţial, sindromul Stevens-Johnson se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi gripa, după care pacienţii prezintă o erupţie dureroasă de culoare roşiatică care se răspândeşte şi dă o senzaţie de usturime. În cele din urmă, este posibil ca stratul epitelial să moară şi să se decojească.
 
Sindromul Stevens – Johnson reprezintă o urgenţă medicală care necesită spitalizare, de cele mai multe ori. Tratamentul se focusează pe eliminarea cauzei de bază şi apoi pe controlul simptomelor şi ameliorarea complicaţiilor.
 
Recuperarea după sindromul Stevens – Johnson poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni şi depinde de severitatea afecţiunii. Dacă medicul stabileşte că sindromul a fost cauzat de medicamente va trebui ca pacientul să evite administrarea medicaţiei şi tot ce este corelat cu aceasta.

Sindromul Stevens - Johnson - Cauze

Cauzele exacte ale sindromului Stevens – Johnson nu pot fi identificate întotdeauna. De obicei, sindromul apare ca urmare a unei reacţii alergice datorate administrării de medicamente, ca răspuns la o infecţie sau o boală.
 
Administrarea de medicamente este cea mai frecventă cauză a sindromului Stevens – Johnson.

Cauzele de natură infecţioasă fac include herpesul, HIV, hepatita, difteria, febra tifoidă.
 
În alte cazuri sindromul Stevens – Johnson poate fi cauzat de stimuli fizici cum ar fi terapia cu radiaţii sau ultravioletele.

Sindromul Stevens - Johnson - Factorii de risc

Sindromul Stevens – Johnson este o reacţie rară şi neprevăzută.În momentul de faţă niciun test nu poate prezice ce persoane sunt supuse riscului.
 
Oricum, există câţiva factori care pot crşte riscul de a dezvoltan sindromul Stevens – Johnson care includ existenţa unor condiţii medicale – infecţiile virale, boli care scad capacitatea de reacţie a sistemului imun, virusul HIV şi lupus eritematos sistemic – o boală cronică inflamatorie care creşte riscul de a dezvolta sindromul, dar şi factori genetici, mai exact purtătorii genei HLA-B12 sunt susceptibili de a dezvolta sindromul . 

Sindromul Stevens - Johnson - Simptome

Semnele şi simptomele sindromului Stevens – Johnson includ umflarea feţei, umflarea limbii, dureri de piele, urticarie, erupţie roşiatică care se răspândeşte de la câteva ore la câteva zile. De asemenea,  usturimea pielii şi a membranelor mucoase, în special gură, nas şi ochi sau decojirea pielii sunt câteva semne ale acestui sindrom.
 
Persoanele cu sindrom Stevens-Johnson experimentează câteva simptome înainte ca erupţia să se dezvolte febră, durere de gât, tuse şi senzaţia de ochi care înţeapă.

Sindromul Stevens-Johnson - Complicaţii

 Posibilele complicaţii ale sindromului Stevens - Johnson fac referire la infecţii ale pielii secundare, septicemie, probleme cu vederea, deteriorarea organelor interne sau deteriorarea permanentă a pielii.

Sindromul Stevens - Johnson - Diagnostic

 
Doctorii pot identifica sindromul Stevens – Johnson pe baza unui istoric medical şi a efectuării unui examen fizic şi pe observarea semnelor şi simptomelor specifice sindromului Stevens – Johnson.
 
Pentru a confirma diagnosticul doctorul va lua o probă de ţesut din piele (biopsie) pentru a o examina la microscop.

Sindromul Stevens – Johnson - Tratament

Pentru tratamentul pacienţilor este necesară spitalizarea acestora, de cele mai multe ori la terapie intensivă.
 
Primul şi cel mai important pas în tratarea sindromului Stevens – Johnson este întreruperea oricărui tratament medicamentos care îl poate cauza. Pentru că este dificil să se determine cu exactitate ce medicament poate determina problema, doctorul îi poate recomanda pacientului să stopeze administrarea tuturor medicamentelor neesenţiale.
 
Pacienţii spitalizaţi vor beneficia de tratamente de îngrijire care includ: înlocuirea fluidelor şi a nutriţiei, îngrijirea rănilor şi a ochilor.
Dacă este afectată o porţiune mare a pielii se poate apela la grefarea acesteia, adică îndepărtarea pielii de pe o porţiune a corpului unde aceasta a fost distrusă.
Pielea este prelevată de la subiect, dacă este posibil dintr-un loc puţin vizibil.