Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a lansat Campania #AbsentNemotivat100Ani – Și EU sunt Român, care se va desfășura până pe  data de 10 Decembrie 2018. Organizaţia nonguvernamentală dedicată promovării drepturilor copiilor cu dizabilități susține că 100 de ani de România reprezintă totodată 100 de ani de absență nemotivată a persoanelor cu dizabilități din catalogul istoriei. „De-a lungul timpului, persoanele cu dizabilități din România au fost voit șterse din istorie sau împinse în invizibilitate, prin brutalitatea și pasivitatea conștientă a statului român”, se arată într-un comunicat CEDCD. 

Reprezentanții CEDCD afirmă că istoria României nu este doar a personalităților marcante, a voievozilor, domnitorilor, regilor, dictatorilor, a șefilor de stat și de armată, ci și a oamenilor care, prin simpla lor existență, cu poveștile lor de viață, cu familiile, bucuriile și greutățile lor, formează de ani de zile statul român. Campania #AbsentNemotivat100Ani – Și EU sunt Român derulată în mediul online își propune să atragă atenția asupra faptului că celebrarea Centenarului României nu poate neglija instoria nespusă și viitorul încă incert a aproximativ un milion de români care au dizabilități. Campania va promova exemple ale unor copii cu dizabilități care în prezent se află în diferite etape ale procesului educațional în școlile de masă cu ajutorul unor oameni care au înțeles că incluziunea poate schimba destinele unor copii, dar și viitorul României.

Reprezentanții CEDCD vin și cu exemple concrete și prezintă modul în care au fost tratate persoanele cu dizabilități de-a lungul celor 100 de ani de istorie. Până în sec. XIX, atitudinea socială față de persoanele cu dizabilități era de agresiune, excludere, izolare, iar copiii cu dizabilități nu mergeau la școală. În anul 1924, Legea Învățământului primar a împărțit copiii cu dizabilități din școlile speciale în mai multe categorii: copii intarziati la minte, copii cu apucături rele, nesociabili sau vicioși, copii orbi, copii surdomuți. În perioada Holocaustului (1937-1944), România a făcut deportări și în total aproximativ 250.000 de persoane cu dizabilități au fost exterminate. În anul 1950, existau 13 școli speciale în România. În perioada comunistă, a fost încurajat abandonul copiilor cu dizabilități în centre specializate. Conform Institutului Național pentru Investigarea Crimelor Comunismului, în doar trei dintre aceste instituții, în perioada 1987-1991, au murit 771 de copii în urma tratamentelor inumane la care au fost supuși.

În prezent, peste 5.000 de copii cu dizabilități învață în școlile de masă, însă de cele mai multe ori fără adaptările necesare și fiind supuși fenomenului de discriminare și bullying. Alți 31.000 de copii cu dizabilități sunt în școlile speciale, 20.000 nu merg la școală, iar aprox. 8.500 sunt în centre rezidențiale publice și private. În anul 2016, în 30% din județele României au existat plângeri penale privind abuzurile față de copiii din școlile speciale.

Părinții copiilor cu dizabilități și românii care cred în incluziunea acestora în societate sunt invitați să transmită mai departe mesajul campaniei inițiate de CEDCD.

Ultimul update: 3 decembrie 2018

Autor:

Ștefania Doroftei

Ștefania Doroftei este jurnalist cu experiență în radio, televiziune și presa scrisă.