Depresia este numită „boala secolului XXI”, fiind următoarea afecțiune ca frecvență după bolile cardiovasculare, conform statisticilor. Acest articol prezintă aspecte mai puțin știute despre depresie, înțelese din practica medicală concretă și din relația directă cu pacientul.

 

Frecvența depresiei și mecanismele de suprasolicitare neuronală

 

Numeroase statistici arată că depresia se întâlnește mai des în țările cu venituri mari. Acest aspect duce la o concluzie simplă – cu cât suntem mai dezvoltați, mai educați, mai deștepți, cu atât crește riscul apariției depresiei.

Depresia este un dezechilibru biochimic al creierului suprasolicitat, al mediatorilor chimici ai acestuia. Munca fizică, mai frecventă în țările slab dezvoltate, nu produce acest dezechilibru, ci, din contră, ajută la eliberarea tensiunilor psihice acumulate și reduce riscul apariției depresiei. Suprasolicitarea psihică apare însă în diverse moduri și mult mai frecvent decât suprasolicitarea fizică, prin mecanisme diferite.

Munca intelectuală și activitatea cognitivă intensă constituie unul din mecanismele declanșării depresiei. Când învățăm pentru o treaptă superioară la job sau când dăm un examen, mecanismele cognitive intense solicită lobii cerebrali frontali, responsabili de integrarea și memorarea informației. Acest mecanism consumă resursele individului de a mai iniția orice altă activitate producătoare de fericire și bucurie. Apoi, apare sindromul de oboseală cronică dacă lucrurile persistă și organismul nu are timp de odihnă.

Nivelurile mediatorilor chimici din sinapsele neuronale responsabile de starea afectivă (serotonina, noradrenalina, dopamina) suferă o scădere dramatică prin consum. În timp, prin modificările receptorilor pentru acești mediatori, concentrația lor se menține cronic la nivel scăzut. Sindromul de oboseală cronică este primul care apare, dar trece adesea neobservat în rutina zilnică (dureri de cap, senzație de somn permanent pe care nu ni-l putem împlini, tulburări de memorie etc.). Ne trezim apoi direct în depresie (apare lentoarea în gândire, în mișcări, tulburări de memorie, apar gândurile specifice de culpabilizare și tristețe patologică, invalidantă).

 

Depresia ca o siguranță

 

Anxietatea reprezintă alt mecanism de suprasolicitare neuronală, fiind definită de gânduri de frică permanentă că ceva rău se poate întâmpla sau că poate suferim de o boală gravă. Uneori, pur și simplu avem o frică inexplicabilă. Această frică solicită rețelele neuronale prin gânduri și dileme repetitive până la epuizarea rezervelor mediatorilor chimici. Astfel, depresia se poate instala direct sau poate fi precedată de atacul de panică. Atacul de panică sau de anxietate sfârșește tot în depresie, alăturarea purtând denumirea de sindrom anxio-depresiv.

Atacul de panică este o criză de anxietate extremă cu manifestare fizică obiectivă și senzație de moarte iminentă. Depresia și atacul de panică sunt un fel de siguranță electrică a sănătății psihice. Când tensiunea este prea mare, depresia se declanșează ca o siguranță, ca un mecanism de apărare a organismului în fața agentului nociv. E modul corpului de a ne spune „stop, atât am putut”. În acest moment, pacientul trebuie să meargă la psihiatru, pentru a primi medicamente antidepresive care duc la remiterea simptomelor în câteva zile. Aceste medicamente dau impresia de vitalitate și energie. La debutul tratamentului pot apărea idei de suicid dacă doza nu este crescută treptat.

 

Depresia nu se vindecă, depresia doar se controlează

 

Iluzia creată de anumiți medici psihiatri, cum că după șase luni de terapie antidepresivă apare vindecarea, este contrazisă de recăderile frecvente ale pacientului cu depresie după finalizarea terapiei. Această iluzie dă false speranțe în cazul unui depresiv cronic. Fiecare recădere în depresie va fi o cădere de sus, din speranță, o cădere invalidantă.

Vindecarea de depresie cere schimbarea stilului de viață care a declanșat-o. Trebuie să avem un stil de viață sănătos. Dar cum să schimbăm noi stilul de viață când însăși viața din ziua de azi este nesănătoasă în întregime? De la alimentație nesănătoasă și procesată, la job-uri stresante, la timp personal inexistent.

Odată declanșată depresia, aceasta poate rămâne prezentă toată viața, ca o boală cronică. Excepție fac câteva forme de depresie reactivă (depresia de doliu, șocul posttraumatic) sau depresia de cauză hormonală (depresia în timpul tratamentului contraceptiv oral sau depresia postnatală).

Tratamentul depresiei este destinat doar fazelor acute, dar nu garantează vindecarea completă, putând să apară oricând recăderi. Depresia poate fi ținută sub control doar cu medicamente antidepresive și psihoterapie, fiind reflexul pe care organismul uman l-a învățat pentru a se apăra și singurul mod pe care organismul l-a găsit pentru a comunica faptul că este epuizat.  Depresia, atacul de panică și anxietatea nu sunt dușmanii noștri. Din contră, ne sunt cei mai buni gardieni. Fără ei organismul nostru ar continua epuizarea poate până la moarte. Acceptarea existenței depresiei ca boală cronică poate schimba total viziunea asupra vieții.

 

Cum apare controlul depresiei în timp. Explicarea conceptului acceptării

 

Acceptând depresia ca pe o parte normală din noi, nu vom mai cădea de sus în momentul în care își va face din nou apariția. Nu mai poți fi surprins de ceva la care te aștepți. Terapiile psihologice cognitiv-comportamentale sunt foarte utile. Ele „dresează” depresia pentru un timp.  Pacientul învăță să o amelioreze sau chiar să o controleze, dar uneori depresia va reveni. Un mod benefic de a controla depresia recurentă este acceptarea ei ca boală cronică. Poate ar trebui să mulțumim organismului că ne vorbește în acest fel și nu prin alte boli cronice incurabile mai grave.

Acest „dialog” cu depresia nu înseamnă că nu trebuie să o tratăm medicamentos în fazele ei acute majore. Prezentarea la medic este obligatorie. Nu înseamnă nici că dacă luăm tratament care ne ajută pe moment trebuie sa revenim la factorii declanșatori de până atunci. Perceperea mesajului depresiei este de asemenea obligatoriu. Mesajul este că nu poți munci fără oprire, trebuie să te retragi când simți că ceva îți face rău, trebuie să îți respecți limitele.

Ultimul update: 2 decembrie 2018

Specialist:

Andreea Luțescu

Andreea Luțescu este medic specialist medicină de familie cu formare în psihoterapie integrativă.