Se poate scăpa de strabism. Este însă foarte important momentul în care pacientul ajunge la doctor și primește tratament. Părinții trebuie să-și ducă copiii la un medic oftalmolog pediatru imediat ce observă semnele acestei afecțiuni, atrage atenția conf. dr. Mircea Filip, medic primar oftalmolog și președintentle Societății Române de Oftalmologie. În cazul în care se intervine din timp cu ochelari, strabismul poate să dispară și fără operație. 

 

Când apare strabismul și cum se tratează

 

Mircea Filip: Există o legătură între prezența dioptriilor – cu plus, mai ales – și strabism. De obicei, apare strabism convergent. Adică pacientul privește spre nas.  Prezența acestor dioptrii declanșează strabismul. Și când apare? Când se dezvoltă acomodația, adică vederea binoculară, pe la 3 ani. Atunci, după o sperietură sau după o febră, mama sau anturajul observă că parcă are copilul o privire strâmbă. Privește strâmb. Poate să treacă, poate să nu treacă. Dar, dacă n-a trecut, trebuie să meargă la doctor. Și nu trebuie să meargă la doctor peste niște ani. Trebuie să meargă la doctor când e copilul mic. Când a observat acest fenomen. De ce? Pentru că se fac niște investigații și aceste investigații îmi spun mie că acel copil are niște dioptrii, dioptrii pe care eu trebuie să le tratez. Cum? Cu ochelari. La trei ani nu ai altă soluție decât ochelarii. Prezența acestor dioptrii eu trebuie să o anulez cu ochelari. Ochelarii se poartă luni, ani de zile. Și este posibil ca, la un copil care a avut strabism și care a fost purtător de ochelari, în timp, aceste dioptrii să dispară și să se vindece fără operație.

 

Poate apărea ambliopia (ochiul leneș)

 

Mircea Filip: Care este problema cu un ochi strâmb și cu un ochi drept? Ochiul care stă drept vede o imagine și ochiul care privește strâmb vede altă imagine. Nu se poate ca în creierul acelui copil aceste imagini să se suprapună. Pentru că nu privesc același lucru. În această situație, creierul anulează imaginea de la un ochi. De la ochiul care nu stă drept. Și dacă anulează azi, și mâine, și o vreme, acest ochi funcționează din ce în ce mai prost și devine ceea ce se numește ochi leneș sau ochi ambliop. Ce trebuie făcut în astfel de situații? Tratamentul cu dioptrii, ochelari. Apoi trebuie verificat dacă într-adevăr vede sau nu vede cu fiecare ochi și cum vede cu fiecare ochi.

Ce se întâmplă dacă constatăm că pacientul - copilul - are vedere mai slabă pe un ochi? Trebuie să îi acoperim ochiul bun. Ochiul bun îl penalizăm, adică îl acoperim, îi punem o ventuză, un plasture – sunt plasturi speciali – ca să forțăm ochiul care e deviat să funcționeze, să vadă normal. Și asta se face cu multă răbdare și cu grijă din partea mamei copilului, de obicei, pentru că, cu cât copilul este mai mic, cu atât rezultatele sunt mai bune. Și invers. La copilul mare, recuperarea e mai dificilă. În plus, copilul mai mare are personalitate și nu prea ascultă ce spune mama, că trebuie să pui pansament. Plus că e inestetic. Se duce la școală cu un pansament pe ochi? Începe să se uite lumea la el și să pună întrebări. Mulți copii sunt curioși: „de ce ai ăsta?” sau “dă-l jos”. Lucruri peste care trebuie să trecem cu multă răbdare.

 

Când e nevoie de operație

 

Mircea Filip: Tratamentul strabismului este îndelungat. Se face cu ochelari, cum spuneam. Cu ocluzie sau nu - sunt situații când nu. Ocluzie înseamnă acoperirea ochiului bun. Sau cu operație.  Când se face operația? Operația se face când nu mai putem obține rezultate prin metode nechirurgicale, adică ochelari și ocluzie. Sau dacă, de exemplu, constatăm că un copil are strabism, dar dacă verificăm dioptriile, n-are dioptrii. În această situație, sunt slabe speranțe că se va îndrepta totul fără operație. Pentru că dacă noi anulăm dioptriile existente, se poate rezolva problema strabismului, dar dacă nu există dioptrii, mai probabil că va trebui făcută operația. Și, în general, trebuie făcută în copilăria mică. Adică, dacă nu merge și nu se îndreaptă privirea, trebuie ascultat medicul  oftalmolog de copii – deci există medici oftalmologi de copii, care trebuie să ia copilul în primire. De ce nu se operează într-o clinică de adulți? Pentru că aici e problema de anestezie. Anestezia nu e un lucru complicat. Nici operația nu e complicată. Nu se operează pe ochi, se operează pe mușchiul ochiului, ceea ce este mai puțin riscant.

Dacă facem operația de strabism, revenim la garanții sau posibilitatea să nu mai apară. Nu știm. Operația de strabism se face o dată, deseori la doi ochi în același timp, chiar dacă unul nu fuge. Și după aceea se mai face dacă mai e nevoie. Peste șase luni, un an, mai mult. Depinde cât de avansată este boala și cât de mare este unghiul și cum evoluează după operație.

După operație, este posibil să fie nevoie în continuare de ochelari. De ce? Pentru că dioptriile nu au dispărut. Ele dispar cu trecerea anilor. Ce înseamnă un ochi care are dioptrii cu plus? Este un ochi care nu s-a dezvoltat suficient. E mai scurt decât normal. Și când se oprește creșterea? Până la cât crește ochiul? Până la 10 ani. Ce ai la 10 ani ai și mai încolo, apropo de dioptrii. Și, în această situație, este posibil să rămână cu ochelar o vreme. Deci ani de zile trebuie să fie preocupat pentru a obține o vedere bună pe fiecare ochi. Altfel rămâne ambliop și ne trezim că mai târziu vede mai slab cu un ochi și cu toate neplăcerile unui om care are o vedere mai slabă pe un ochi. 

 

 Cum stau lucrurile în cazul adulților, dacă nu s-a intervenit în copilărie

 

Mircea Filip: Operația se poate face, dar vederea, dacă este mai slabă pe un ochi, slabă rămâne. Îi facem operație în scop estetic. Doar ca să fie frumos.  Și trebuie făcută această operație. Copiii care au strabism cresc izolați, interiorizați, privesc în pământ, pentru că nu vor să își expună defectul. Imediat se luminează după ce nu mai au strabism. Înfloresc. 

 

Incidentele sunt foarte rare

 

Mircea Filip: La operația de strabism există riscuri. Unu: riscul este să nu reușească: "m-am operat la amândoi ochii și tot mai am strabism". Un risc este acesta. Ceea ce de la început trebuie știut. Oricine te operează este posibil să fie acest insucces. Care se corectează cu o nouă operație, de obicei numai la un ochi. Apoi, sigur că sunt incidente la operație. Anestezice. Se folosesc niște fire, pot să înțepe ochiul, să faci inflamție la nivelul ochiului. Există riscuri. Să rupi globul ocular. Dar astea sunt foarte rare. Foarte, foarte rare. Știți că în presă se mai căută diverse evenimente deosebite, inclusiv medicale. Dar nu. Nici eu n-am văzut, nici dumneavoastră n-ați văzut. „S-a operat de strabism și s-a întâmplat o mare nenorocire”. Nu. 

Și operație se poate face. La adult cu atât mai ușor. Nu-i cu anestezie, nu-i cu internare. Vine, se operează, pleacă.

 

Prețurile intervențiilor chirurgicale pentru corectarea strabismului

 

Mircea Filip: Prețurile depind de clinică, de experiența doctorului. La noi în clinică, o operație de strabism la un ochi costă 2.800 de lei. La doi ochi, 4.000 de lei, aproape 4.000 de lei. Dacă faci operația și nu-i destul, a doua operație nu o mai plătește. Ai plătit, nu a mers – nu știu de ce – mai fac un retuș pe care nu-l plătești. Dar operația costă mult. Că implică multe persoane și cheltuieli. 

Vedeți, dacă sunt multe clinici – și stomatologice, și oftalmologice ș.a.m.d. – prețurile se dau în jos. Nu poți să le dai jos foarte mult. Pentru că implică foarte multe cheltuieli și multă uzură de la personal. Nu se poate. Prețurile trebuie să rămână la un nivel ca să îmi permită mie să am un confort - eu, chirurgul, anestezistul, pacientul, toți. Să fie curat, să fie bine pregătit peste tot, ca să fie riscurile minime. 

Ultimul update: 25 august 2019