Astmul este una din afecțiunile importante diagnosticate la copii. Acest lucru se datorează pe de o parte faptului că vorbim despre o boală cronică, care va necesita tratament pe termen lung. Pe de altă parte, datorită simptomatologiei nespecifice, astmul la copii este încă o afecțiune care nu este corect diagnosticată.

Am vorbit despre toate aspectele diagnosticării și tratării astmului la copil cu dr. Roxana Nemeș, medic primar pneumolog și medic specialist pediatru.

 

Ce este astmul la copil? Cât de grav este?

Astmul la copil este o afecțiune foarte importantă. Este una din cele mai importante afecțiuni cu care ne întâlnim - atât noi, ca pneumologi pediatri, cât și medicul de familie sau colegii noștri alergologi. Suntem o echipă multidisciplinară care lucrează pentru a scoate la suprafață acest diagnostic. De ce spun acest lucru? Pentru că astmul este o afecțiune care nu este corect diagnosticată încă, este subdiagnosticată.

 

Care sunt cauzele care duc la apariția astmului la copil?

Din punctul de vedere al cauzelor, ne referim la astmul alergic, care este cel mai important. Dar avem și astmul non-alergic, cum este cel dat de efort. Revenind la astmul alergic, cei mai importanți alergogeni sunt cei din aer. În această categorie, praful este cel mai incriminat. De aceea, recomandăm ca în camera în care doarme un copil astmatic să nu existe depozit de cărți. De asemenea, trebuie să se facă curățenie periodic, este o recomandare medicală. Restul de alergeni pot să fie pufurile, polenul de la anumiți arbori. Chiar și alimentele sunt de multe ori incriminate și putem uneori să trecem cu vederea acest lucru.

 

Care sunt simptomele astmului la copil?

Unul din cele mai importante simptome este tusea. Tusea este un act reflex, un act de apărare. De multe ori, tusea intră în panoplia virozelor respiratorii, a pneumoniilor, a oricăror altor afecțiuni. Această tuse poate să fie diurnă, dar și nocturnă, ea făcând parte din principalele elemente de evaluare a controlului astmului. La asta se adaugă senzația de dispnee – respirăm mai greu, uneori doar la eforturi mici sau mari, alterori și în repaos. Și, bineînțeles, ceea ce știe toată lumea și asociază cu astmul – acel șuierat denumit în termeni medical wheezing. Ceea ce este foarte important de știut este că acest șuier nu înseamnă întotdeauna astm bronșic.

 

Cum se diagnostichează astmul copilului?

În principiu, pe copil trebuie să-l vadă pneumologul, pneumologul pediatru, pediatrul, alergologul. De multe ori, îl poate vedea și dermatologul, pentru că sunt copii care vin cu dermatite atopice foarte importante și care, într-un context sau altul, intră într-un corolar de astm bronșic. Ceea ce-și dorește un părinte – chiar dacă exprimă sau nu exprimă acest lucru în acea primă consultație pe care o ai – este să-i spui în acel moment dacă acel copil, copilul lui, are astm bronșic sau nu. Din punct de vedere pertinent, acest lucru nu este posibil într-o primă consultație. Asta deoarece diagnosticul implică investigații funcționale: spirometrie, dacă copilul este mai mare de 5 ani, investigații alergologice. De aceea, diagnosticul de astm este și rămâne un diagnostic foarte responsabil. Fiind vorba despre o boală cronică, odată pus diagnosticul, nu se mai poate lua înapoi. Nu ne vindecăm de astm bronșic, de aceea nu ne jucăm cu acest diagnostic. Îl putem ridica la fileu doar în momentul în care știm sigur că el există, pentru că el aduce la pachet o terapie de lungă durată.

 

Ce presupune tratamentul astmului? De câte feluri este?

Dacă ne gândim că astmul este o afecțiune inflamatorie a căilor aeriene, ne vom gândi la o terapie țintită, „la locul faptei”. De departe cea mai țintită terapie este cea cea administrată pe cale inhalatorie. Ne referim aici la terapia administrată prin sprayuri inhalatorii sau cu dispozitive adjuvante – acele spacere cu supape speciale adaptate feței copilului la diferite vârste. Lăsăm undeva mai deoparte acea terapie care se adminsitrează prin nebulizare, în condițiile în care administrarea prin nebulizare nu aduce nimic suplimentar cele administrate prin dispozitive presurizate, cu un spacer. Doar că este mai spectaculoasă din perspectiva părintelui, până la punctul în care devine o povară atât pentru copil, cât și pentru părinte. Noi nu trebuie să chinuim copilul cu o terapie administrată prin nebulizare, în condițiile în care avem terapii care se administrează într-un minut.

 

Care este managementul pe termen lung al bolii? Cum evoluează aceasta?

Această afecțiune necesită controale periodice, ideal odată la trei luni sau la șase luni. Atunci, copilul este evaluat de medicii care îl îngrijesc și se face un bilanț în care se consideră dacă acea terapie trebuie crescută sau coborâtă într-o altă treaptă de severitate a bolii. Aceasta vine la pachet cu reducerea dozelor. Astmul este o afecțiune cronică, este o inflamație cronică. Chiar dacă primele lucruri care se liniștesc sunt simptomele. Trebuie să lăsăm medicii specialiști să discearnă când este nevoie să se modifice tratamentul și cum. Important este că este un tratament care va exista toată viața, dar care se va modifica în funcție de anumite elemente de control.

 

Ce ar trebui să știe un părinte în momentul în care copilul său este diagnosticat cu astm?

Eu sunt pro-activitate: doar exercițiul fizic ne dezvoltă armonios. Nu avem o contraindicație de efort în astm. Copiii cu astm nu ar trebui să fie scutiți de efort fizic. Există doar o recomandare de a nu face anumite sporturi de sală, mai ales la cei care au o alergie la praf. Există campion olimpic de natație cu astm. Există cineva care a urcat pe Everest cu astm bronșic. Eu consider că putem fi decondiționați, cu o funcție ventilatorie mult mai scăzută decât cea a unui pacient astmatic, care poate avea o funcție ventilatorie normală și să ducă o viață absolut minunată. Și nu există un pericol de neintegrare în colectivitate. Vorbim doar de cazurile speciale, cu astm sever, care se recrutează din pacienții netratați corect sau neajunși la timp la medic, sau care vin din spate cu o afecțiune gravă. Procentajul acestora este mult mai mic în populație, mai als în secolul XXI, în care dispunem de o medicație de ultimă generație, la standarde europene.

 

Ce mesaj vreți să transmiteți părinților ai căror copii au fost diagnosticați cu astm?

Chiar dacă apare pe buletinul medical, aș vrea să înțeleagă că acest diagnostic nu este o patologie care să pună în pericol viața copilului. Acești copii pot să ducă o viață absolut normală, se pot dezvolta armonios și pot face orice își doresc în viață. De asemenea, aș vrea să știe că este foarte important să apeleze la un medic specialist pentru orice nelămurire și că ușa unui medic specialist este deschisă întotdeauna.

Ultimul update: 17 ianuarie 2019

SănătateaTV.ro