Grija excesivă de a nu suferi de o boală severă poate reprezenta ea însăşi  o tulburare, care ar trebui să îi alerteze pe cei din jurul persoanei care prezintă un astfel de simptom. În astfel de cazuri se vorbeşte de hipocondrie.

“Hipocondria constă în teama persistentă a pacientului de a avea o boală, de obicei o boală severă. Se însoţeşte această teamă de o neîncredere funciară în ceea ce îi spun medicii. Prin excelenţă bolnavul hipocondriac e în căutare de noi investigaţii de diagnostic spre deosebire de alte persoane, care caută noi tratamente. În această situaţie şi pentru că el este convins că totuşi are ceva, caută altă modalitate de diagnostic”, a declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”.

Ipohondrii sunt pacienţi dificil de abordat, dar cu toate acestea specialiştii le pot veni în ajutor prin diferite metode, a mai spus conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.

Potrivit specialistului, hipocondria face parte din categoria tulburărilor somatoforme, adică a acelor boli care au o expresivitate somatică. Mai exact, astfel de tulburări se exprimă prin simptome corporale, fără a exista o boală reală organică.

De altfel, “tulburarea hipocondriacă, prin tradiţie, se plasează între două riscuri şi anume acela de a fi minimalizată, eventual cu conotaţii peiorative, şi al doilea de a fi maximalizată şi ea se pierde în alte sfere de diagnostic. Nu-i mai puţin adevărat că zestrea culturală a bolii e destul de largă. Puţini ştiu că boala este ca denumire hipocratică. Hipocondria defineşte mai degrabă o zonă anatomică şi anume sub coaste. Şi Hipocrate avea în vedere pe semeni de-ai noştri care se plângeau de tot felul de dureri misterioase plasate sub cartilajul costal, în stânga sau în dreapta”, a mai declarat conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.

SănătateaTV.ro