Sevrajul etilic apare la oamenii care au consumat cantități mari de alcool pentru perioade îndelungate de timp, în momentul în care înterup consumul. Când nu mai primește substanțele cu care era obișnuit, creierul reacționează și produce tot felul de simptome, explică dr. Dan Roșca, medic psihiatru, șeful Secției XVI Dezintoxicare, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" București. 

"Un sevraj la alcool poate să constea doar în faptul că omului îi tremură mâinile, este puțin mai neliniștit, mai anxios, transpiră, se bâlbâie, chestii de genul acesta; trece în câteva zile, uneori chiar și fără tratament. În cazurile în care intoxicația a fost mai îndelungată și mai severă, sevrajul se poate manifesta și în forme complicate", spune medicul psihiatru.

 

Delirium tremens, când halucinația pune stăpânire pe mintea pacientului aflat în sevraj

 

Delirium tremens este cea mai severă formă a sevrajului la alcool. Experiența poate fi îngrozitoare. "Deci omul nu numai că tremură, fapt subliniat prin cuvântul tremens, ci este în delir. Delirium este o stare de confuzie: e dezorientat, nu știe unde se află, crede că se află în alte locuri decât cel real. Am avut pacienți care mă trimiteau să le aduc vaca din grajd, să-l chem pe nea Gică de la strung; pacienți care se credeau în locuri sinistre, groaznice, asaltați de animale terifiante. Mai ales că, dincolo de faptul că pacientul crede tot felul de lucruri nereale, dincolo de faptul că este dezorientat, pacientul are și halucinații. Adică producții vizuale mai ales, dar și auditive, ale unor lucruri care nu există: animale care se reped asupra lui, câini care vor să îl muște, voci amenințătoare care țipă la el. Evident că față de aceste realități imaginare din creierul lui, omul reacționează. Cum reacționează? Se apară, ceea ce face orice om când este agresat. Se apără și încearcă să lovească, să fugă, să spargă, să sară pe geam. Am avut pacient care a spart geamul de la cameră într-un moment, într-o secundă de neatenție; și după aceea stătea cu un ciob uriaș în mână. A trebuit să-l imobilizăm, pentru că risca să se lovească sau să lovească pe alții. Deci el, săracul, se apăra de această realitate terifiantă din mintea lui, care îl agresa. Acesta ar fi delirium tremens", explică dr. Dan Roșca. 

 

Halucinații vizuale și auditive

 

- Ce este sevrajul la alcool?

Dr. Dan Roșca: Sevrajul la alcool este un sindrom, spunem noi, adică o asociere de simptome, care apare la un pacient care este consumator îndelungat de alcool, în cantități mari, când acesta înterupe consumul. În tot timpul consumului, creierul se obișnuiește să primească anumite substanțe și să reacționeze într-un anume fel sub influența acestor substanțe. Respectiv este starea de beție cvasicontinuă pe care un alcooolic o înregistrează. În momentul întreruperii, mai ales al întreruperii brutale a consumului, creierul este lipsit de aceste substanțe care îl țineau într-un anume fel și atunci reacționează producând tot soiul de simptome. Un sevraj la alcool poate să constea doar în faptul că omului îi tremură mâinile, este puțin mai neliniștit, mai anxios, transpire, se bâlbâie, chestii de genul acesta; trece în câteva zile, uneori chiar și fără tratament. În cazurile în care intoxicația a fost mai îndelungată și mai severă, sevrajul se poate manifesta și în forme complicate. Respectiv, pacientul care a întrerupt consumul poate să prezinte crize ca de epilepsie – crize comițiale, spunem noi: se zvârcolește, dă din mâini, din picioare, tot corpul i se încordează, face spume la gură. În momentul ăla nu știe de el, nu știe ce face. Cade la pământ. E un eveniment care pare îngrozitor pentru un neavenit. E spectaculos și pentru doctori, dar, până la urmă, dacă e doar o criză, nu e nimic periculos, se remite, trece, omul are o perioadă de somnolență postcritică și după aia își revine. Uneori, crizele se îndesesc, se repetă și atunci riscurile sunt mari, putând să meargă până la deces chiar. Asta e o formă de complicații.

O altă formă a sevrajului la alcool este delirium tremens.  Deci omul nu numai că tremură, fapt subliniat prin cuvântul “tremens”, ci este în delir. Delirium este o stare de confuzie: e dezorientat, nu știe unde se află, crede că se află în alte locuri decât cel real. Am avut pacienți care mă trimiteau să le aduc vaca din grajd, să-l chem pe nea Gică de la strung; pacienți care se credeau în locuri sinistre, groaznice, asaltați de animale terifiante. Mai ales că, dincolo de faptul că pacientul cred tot felul de lucruri nereale, dincolo de faptul că este dezorientat, pacientul are și halucinații. Adică producții vizuale mai ales, dar și auditive ale unor lucruri care nu există: animale care se reped asupra lui, câini care vor să îl muște, voci amenințătoare care țipă la el. Evident că față de aceste realități imaginare din creierul lui, omul reacționează. Cum reacționează? Se apără, ceea ce face orice om când este agresat. Se apără și încearcă să lovească, să fugă, să spargă, să sară pe geam. Am avut pacient care a spart geamul de la cameră într-un moment, într-o secundă de neatenție; și după aceea stătea cu un ciob uriaș în mână. A trebuit să-l imobilizăm, pentru că risca să se lovească sau să lovească pe alții. Deci el săracul se apăra de această realitate terifiantă din mintea lui, care îl agresa. Acesta ar fi delirium tremens. Trece și asta însă. 

 

- Spuneți că în cazurile acestea, practic, pentru pacienți realitatea devine acea halucinație.

Dr. Dan Roșca: Da. În general halucinația, care apare și în alte tulburări psihice, e halucinație atunci când omul crede în realitatea ei. Că dacă nu crede, o numim noi altfel și omul nu reacționează, nu are un comportament delirant, halucinant.  Deci el reacționează, “domne’, aud ceva în cap, mă deranjează”, ”ce să fac doctore? ”, “ce să-mi dai ca să-mi treacă?”. Omul ăsta (n.r. în delirium tremens) nu-și dă seama. El trăiește în mediul acela al halucinației, al deliriumului său și trăiește foarte angoasat, foarte speriat. 

 

Prima măsură: internarea în spital

 

-Cum trebuie intervenit în cazul unui pacient aflat în sevraj la alcool?

Dr. Dan Roșca: Sevrajul la alcool, de la partea blândă până la partea hiperdură, se tratează în primul rând într-un mediu care să fie protectiv, respectiv spitalul. Poți să încerci tratamentul unui sevraj ușor și acasă, dar evoluția sevrajului poate să fie imprevizibilă. Ceea ce dimineața vezi tu ca un om care e relativ ok și are doar un tremurat discret al mâinilor, seara – când deliriumul de obicei apare – se poate transforma într-un eveniment catastrofal: halucinații, agresiune asupra altora, agitație. De aceea, prima măsură ar fi ca pacientul să fie internat într-un mediu spitalicesc.

Logic ar fi, date fiind și complicațiile fizice pe care sevrajul poate să le aibă, ca pacientul să fie internat într-o unitate de terapie intensivă. În alte părți se procedează așa. La noi, este internat la Psihiatrie, unde avem dotările pentru supraveghere, pentru tratamentul acestor tulburări psihice.  Ce lipsește, însă, multor spitale de psihiatrie, mai ales celor monoprofil, care sunt doar de psihiatrie, este un laborator care să funcționeze tot timpul. Pentru că ar trebui să le dozăm tot timpul tot soiul de parametri în sânge, ca să evităm evenimentele fizice grave care pot conduce până la decesul pacientului.

În ce constă tratamentul? În lucruri foarte banale. Omul trebuie hidratat, echilibrat din punct de vedere hidroelectrolitic, adică să-i dăm apă, zahăr și ioni de potasiu, de sodiu. Pentru noi sunt lucruri mărunte. Un al doilea lucru mărunt, dar deosebit de important, este un tratament cu substanțe care să producă acțiuni oarecum asemănătoare cu ale alcoolului. Astea sunt benzodiazepinele; capul de serie e diazepamul, de la el s-au dezvoltat o grămadă de alte substanțe. Noi folosim diazepamul, pe care îl avem în formulă injectabilă. În alte țări se folosește mult lorazepamul, care este un derivat de diazepam, dar cu acțiune mai puțin toxică pe ficat. Asta trebuie să facem. În anumite doze, la anumite intervale. Asta sedează pacientul, ajută ca celula nervoasă care brusc a pierdut alcoolul care acționează pe ea să primească ceva asemănător. Și tranziția de la absența alcoolului la o funcționare normală a celulei să se facă lent. Fără evenimentul ăsta catastrofal care se cheamă sevraj.

Ultimul update: 23 august 2019