După naștere, foarte multe femei se confruntă cu fluctuații emoționale și cu stări de tristețe inexplicabilă. Această perioadă poate dura de la câteva zile până la două săptămâni. Până acum, studiile arătau că aproximativ 75% din femei prezintă dezechilibre emoționale după naștere, iar 10% din acestea se confruntă cu stări de depresie și, mai rar, chiar cu psihoze. Aceste procente sunt considerate în prezent depășite, în realitate cazurile fiind mult mai multe.

Diagnosticarea afecțiunilor depresive este deficitară iar de obicei tinerele mame nu se mai prezintă la medicul de familie după naștere. În acest articol nu vom căuta să detaliem lucruri deja cunoscute despre depresie, ci vom sublinia doar mecanismul fiziopatologic prin care apare depresia după naștere. Odată înțeles acest mecanism, viziunea asupra problemei se va schimba.

 

Cum recunoaștem depresia postnatală

 

Înainte de toate, trebuie să știm cum identificăm depresia postnatală. Depresia apărută în primele 6 luni după naștere poate fi considerată postnatală. Depresia postnatală se caracterizează printr-o stare generală proastă, de tristețe, însoțită de stări frecvente de plâns, anxietate, iritabilitate, lipsa interesului de a trăi, lipsa poftei de mâncare, tulburări de somn, creștere sau scădere în greutate, interes scăzut față de copil.

În cazuri rare, o femeie poate dezvolta psihoză postnatală. Aceasta se manifestă prin toate simptomele depresiei, la care se adaugă gânduri de automutilare sau de a provoca rău copilului.

 

Mecanismul hormonal al depresiei postnatale

 

Depresia postnatală apare din cauza modificărilor hormonale bruște survenite imediat după naștere. Nivelurile de estrogen și progesteron (hormonii feminini) scad puternic. Aceste scăderi sunt cele care duc la starea depresivă, tot așa cum fluctuațiile hormonale lunare pot declanșa stări de tensiune psihică și iritabilitate înainte de menstruație (sindromul premenstrual). Hormonii tiroidieni pot să scadă de asemenea după naștere, rezultând o  deficiență tiroidiană care poate produce depresie. La inițierea alăptării, dezinhibarea hipofizei și creșterea nivelului de prolactină se produc și pe seama scăderii nivelului de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Scăderea dopaminei se corelează cu apariția depresiei și a anxietății.

Estrogenul administrat transdermic în depresia postnatală a dus la unele îmbunătățiri ale stărilor depresive. Terapia cu estrogen în sine este însă de evitat, deoarece crește riscul de tromboză venoasă profundă și de cancer al endometrului. Femeile care nu au alăptat și au utilizat contraceptive orale combinate (estrogen plus progesteron) după naștere au experimentat mai rar semne de depresie comparativ cu cele care au utilizat doar contraceptive progesteronice, preferate în timpul alăptării. Adăugarea concomitentă de progesteron reduce riscul de cancer dat de excesul de estrogen, dar este cunoscut ca factor declanșator pentru depresie dacă este administrat după naștere.

 

Ce se întâmplă la nivelul creierului?

 

Există suficiente dovezi în studiile de specialitate care arată că nu nivelul în sine al estrogenului, ci fluctuațiile lui declanșează o dereglare hormonal-afectivă la femeile sensibile. S-a deschis un fenotip sensibil la aceste fluctuații, întrucât nu toate femeile au aceleași manifestări în aceleași condiții de fluctuație. Modificările la nivelul mai multor sistemele biologice, precum sistemul imunitar, axa hipotalamo-hipofizară-gonadală, axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, precum și interferențele cu hormonii lactogenici (prolactina) contribuie probabil la fiziopatologia depresiei postnatale.

Încă se desfășoară studii pentru identificarea relațiilor genomice, cerebrale și comportamentale care contribuie la disfuncția afectivă în contextul unor niveluri sau fluctuații hormonale relativ identice. Există studii pe animale care investighează funcțiile beta-receptorilor de estrogen în creierul feminin. Receptorul beta pentru estrogen exprimat la nivelul creierului pare a fi implicat în anumite funcții neurologice și de neurogeneză și modulează răspunsul neuroendocrin la stres și comportamentele de  anxietate și depresie. Utilizarea de beta agoniști ai receptorului de estrogen poate induce o reducere semnificativă a exprimării proteinei ApoE de la nivelul  hipocampului și o îmbunătățire a stării afective la femeile depresive. Terapiile care vizează beta receptorul de estrogen ar putea constitui o strategie nouă, preventivă, în tratamentul depresiei sau a altor boli neurologice la femei.

Înțelegerea mecanismului fiziopatologic hormonal oferă o nouă viziune asupra depresiei postnatale și asupra depresiei în general, precum și noi perspective de tratament. Înțelegând aceste mecanisme, femeile pot să considere depresia mai degrabă ca pe o vulnerabilitate hormonală, de sex, decât ca pe o tulburare psihică.

Ultimul update: 30 decembrie 2018

Specialist:

Andreea Luțescu

Andreea Luțescu este medic specialist medicină de familie cu formare în psihoterapie integrativă.