În România, 67% din persoanele cu diabet se confruntă cu neuropatie diabetică. Neuropatia periferică este cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică și se manifestă la nivelul picioarelor și mâinilor prin senzație de amorțeală, furnicături, pierderea sensibilității și dureri. Neuropatia autonomă afectează nervii organelor interne, neuropatia proximală afectează nervii din zona coapselor, șoldurilor, feselor și umerilor și neuropatia focală afectează un grup de nervi al ochilor, mușchilor faciali, urechilor, pelvisului, pieptului sau abdomenului.

Neuropatia diabetică se manifestă cel mai des prin deteriorarea fibrelor nervoase la nivelul membrelor inferioare, iar pacientul își își pierde sensibilitatea periferică. În aceste condiții, depistarea la timp a rănilor sau infecțiilor este îngreunată, iar riscul agravării ulcerațiilor crește îngrijorător, ajungându-se chiar la amputație. Principalul factor de risc pentru neuropatie diabetică este hiperglicemia, însă vârsta, hipertensiunea, fumatul și dislipidemia pot fi factori care sporesc apariția acestei complicații. Complicaţiile diabetului zaharat se manifestă acut pe termen scurt şi cronic pe termen lung, iar la vârstnici sunt asociate cu risc crescut de morbiditate şi mortalitate. Statisticile arată că rata mortalității la vârstnicii cu diabet este de aproape cinci ori mai mare decât la persoanele de aceeași vârstă care nu au diabet.

Complicaţiile cronice se dezvoltă în ani de zile, în special la nivel cardiovascular, ocular, renal şi nervos. Impactul complicațiilor cronice asupra calității vieții pacienților vârstnici este mult mai sever decât la adulți și este nevoie ca acestea să fie prevenite prin efectuarea screeningului pentru neuropatie la șase luni, iar picioarele diabeticilor să fie examinate de medic la fiecare consultație.

La persoanele în vârstă, apariția neuropatiei poate fi favorizată de controlul glicemic deficitar, fluctuațiile mari ale glicemiei, hipertensiunea arterială, dislipidemia, fumatul, consumul excesiv de alcool, problemele renale și deficitul de vitamine. De obicei, la vârstnici, diagnosticul este stabilit în urma anamnezei, însă examenul fizic trebuie să fie riguros, întrucât percepția persoanelor în vârstă este de obicei afectată. Pacienții prezintă senzație de căldură sau durere, însă simptome precum lipsa reflexului achilian sau un prag de detectare a vibrațiilor scăzut pot fi întâlnite și la persoanele sănătoase.

Recunoașterea și tratamentul neuropatiei din timp îmbunătățesc calitatea vieții bolnavului. Examinarea extremităților la fiecare vizită la medic și efectuarea screeningului la cel puțin șase luni sunt două condiții care trebuie obligatoriu respectate pentru a putea ține boala sub control. Singura metodă care a dat rezultate în evoluția neuropatiei este controlul glicemic strict, însă la pacienții vârstnici acest lucru nu este de multe ori posibil.

Cel mai frecvent simptom al neuropatiei diabetice este durerea neuropatică, aceasta fiind întâlnită la aproape jumătate din cazuri. Pentru amelioare, este nevoie de indicația medicului care va ști exact ce medicament i se potrivește fiecărui bolnav în parte în funcție de complicațiile avute sau de alte tratamente pe care pacientul le ia. De obicei, terapia simplă cu analgezice sau antiinflamatoare non-steroidiene nu este de obicei eficientă în ameliorarea durerii neuropate.

 

Material realizat cu sprijinul Societății de Neuropatie Diabetică.

 

Sursa: Olăroiu M. Particularități ale neuropatiei la vârstnici (În: Neuropatia diabetică, 2016, editori: Băjenaru OA, Serafinceanu C, Marin AF)

Ultimul update: 15 martie 2019

Autor:

Ștefania Doroftei

Ștefania Doroftei este jurnalist cu experiență în radio, televiziune și presa scrisă.