Definiția infarctului de miocard a fost actualizată. Noua definiție introduce o serie de noutăți menite să ajute medicii să diagnosticheze corect infarctul de miocard și subtipurile lui și să ofere tratamentul adecvat fiecărui pacient în parte. Documentul de consens privind cea mai nouă definiție a infarctului de miocard a fost prezentat cu ocazia Congresului European de Cardiologie, care se desfășoară în acest moment în München. De asemenea, a fost publicat pe site-ul Societății Europene de Cardiologie și în revista European Heart Journal.

Care sunt noutățile în definiția infarctului de miocard? Noua definiție face mai clară diferența dintre infarctul de miocard și leziunea de miocard – două afecțiuni care se pot prezenta similar, dar care necesită abordări clinice foarte diferite.

Documentul de consens iterează că infarctul de miocard se produce atunci când mușchiul cardiac (miocardul) suferă o leziune și este deprivat de oxigen. Nivelurile crescute ale troponinei T în sânge – o proteină care intervine în procesul de reglare a contracției miocardului – sunt asociate foarte frecvent cu diagnosticul de infarct acut de miocard. În cazurile unui infarct miocardic acut, nivelul troponinei T crește la aproximativ trei-patru ore dupa apariția simptomelor și rămâne crescut și în zilele următoare, până la două săptămâni.

Este important de știut însă că nivelurile crescute ale troponinei T în sânge sunt un marker al leziunii de miocard în general, nu doar al infarctului de miocard. Leziunea de miocard ca atare este o patologie distinctă, care poate avea cauze multiple, dincolo de infarctul acut de miocard. Cauzele posibile care duc la apariția unei leziuni de miocard includ: infecția, sepsisul, insuficiența renală, operațiile pe cord, consumul anumitor droguri sau chiar exercițiile fizice intense. „Foarte mulți medici nu înțeleg că prezența unor niveluri cresctute ale troponinei T în sânge nu este suficientă pentru a diagnostica un infarct de miocard. Și de aici apar o serie de probleme”, a declarat prof. dr.Kristian Thygesen, din Danemarca, copreședinte al grupului internațional care a elaborat documentul de consens privind noua definiție a infarctului de miocard, în comunicatul care însoțește lansarea documentului.

De asemenea, noua definiție face distincție clară între subtipurile de infarct de miocard. Acestea sunt diferite ca etiopatogenie și, prin urmare, diferite din punct de vedere al abordării terapeutice optime.

Tipul 1 este exemplul considerat „clasic” de infarct de miocard. Este cauzat de obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei plăci de aterom. Necroza miocardului rezultă din procesele consecutive de ischemie (reducerea fluxului sanguin) și hipoxie (reducerea aportului de oxigen). Tratamentul presupune stentarea arterei blocate, bypass chirurgical pentru redirecționarea fluxului sanguin și medicație antiplachetară pentru a împiedica formarea plăcilor de aterom.

În Tipul 2, hipoxia care duce la necroza miocardului are cauze diferite de aterotromboză. De exemplu, hipertensiunea, disecția de arteră coronariană non-aterotrombotică, insuficiența respiratorie severă pot duce la hipoxie și la leziuni de miocard. Tratamentul în acest caz este diferit, țintind cauzele care au dus la lipsa de oxigenare și infarct. Dacă hipertensiunea este cauza, trebuie administrat un tratament antihipertensiv.

Tipul 3 include infarctul de miocard diagnosticat post-mortem, la autopsie, sau pacienții al căror infarct duce la deces înainte ca analizele de laborator să confirme diagnosticul, iar Tipurile 4 și 5 sunt exemple de infarct de miocard sau leziune de miocard rezultată în urma unor intervenții medicale. Anumite proceduri sau intervenții medicale – precum înlocuirea transcateter a valvei aortice (TAVI) – pot cauza leziuni de miocard. Aceste tipuri de infarct sunt mai dificil de diagnosticat, deoarece pacientul este sedat și nu va manifesta simptome ischemice.

Până la acest moment, eforturile medicilor de a diagnostica și trata corect diferitele tipuri de infarct de miocard s-au lovit de bariere logistice și administrative. De exemplu, până în urmă cu mai puțin de un an, diferitele tipuri de infarct de miocard nu au avut coduri diferite de diagnostic în Clasificarea Internațională a Maladiilor (CIM), deși acestea au fost definite încă din 2007. Un cod CIM pentru infarctul de miocard Tip 2 a fost adăugat recent, iar anul viitor urmează să fie introdus un cod separat CIM pentru leziunea de miocard.

Ultimul update: 19 octombrie 2018

Autor:

Monica Georgescu

Monica Georgescu este jurnalist medical/de știință.