Prejudecățile fac viața unui bolnav de epilepsie mai grea în România, decât în orice altă țară din Uniunea Europeană. Aproape jumătate dintre românii cu epilepsie își ascund boala din cauza discriminărilor venite din partea societății, fiindcă percepția oamenilor despre persoanele bolnave de epilepsie este , de cele mai multe ori, una greșită. Bolnavii cu epilepsie sunt considerați ca fiind persoane inapte, ratate, care nu pot reuși în viață și nu pot face unele lucruri din cauza bolii de care suferă.

Din cauza discriminării și a stigmatizării, foarte mulți bolnavi de epilepsie nu au un loc de muncă, nu au prieteni și de multe ori până și familia renunță să mai fie alături de pacientul cu epilepsie. Statisticile unui studiu realizat în România arată că numai  11% dintre românii diagnosticați cu epilepsie au un loc de muncă.

Atunci când vine vorba despre copiii care suferă de epilepsie nu putem afirma decât că cei mai mulți dintre aceștia sunt marginalizați la școală, respinși de colegii lor și priviți cu ură .

Discriminările îi obligă pe pacienții cu epilepsie să-și ascundă boala și să-și interiorizeze gândurile și sentimentele pentru a nu se lovi reacțiile dure pe care unii oameni le au când află despre boala lor. Se întâmplă adesea ca epilepticii să aibă doar sprijinul medicilor, nu și pe cel al celor din jur.

Pacienților cu epilepsie le sunt încălcate drepturile la informație, la cunoaștere și la o viață normală și, mai mult decât atât, inițiativele non-profit și non-guvernamentale de sprijinire a pacienților cu epilepsie  din România  sunt destul de rare, susţine Ileana Ştefan, director executiv al Asociației Pacienților cu Epilepsie din România.

SănătateaTV.ro