Pneumologii atrag atenția că fibroza pulmonară idiopatică este o boală rară, subdiagnosticată în România, dar care poate fi la fel de agresivă precum cancerul pulmonar. Orice simptom precum tusea seacă sau oboseala la eforturi aparent banale ar trebui să-l ducă pe pacient în cabinetul medicului pneumolog.

Am vorbit despre acest subiect cu prof. dr. Ruxandra Ulmeanu, medic primar pneumolog și președinta Societății Române de Pneumologie.

 

Ce este fibroza pulmonară idiopatică?

Așa cum îi spune și numele, reprezintă fibrozarea plămânului, adică înțepenirea acestuia. Plămânul își pierde elasticitatea, își pierde mișcările normale și automat își pierde performanța de a aduce oxigen organismului și de a scoate în afară, în mediul ambiental, dioxidul de carbon.

 

Cum se manifestă această afecțiune? Care sunt simptomele pe care le au pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică?

Fibroza pulmonară idiopatică este o degenerare a plămânului de cauză necunoscută. Esențial și fundamental este că această boală este diagnosticată, nu numai în România, dar oriunde în lume, extrem de târziu. De ce? Pentru că nu are nimic specific. În general, pacienții sunt cu vârste peste 50 de ani, fumători sau foști fumători. Manifestările esențiale nu sunt deloc specifice, respectiv dispnee – oboseala la eforturi. Inițial, dispneea se manifestă la eforturi ceva mai mari și apoi din ce în ce mai mici. Și tusea, tusea neproductivă, tusea seacă, dacă doriți. Or, de foarte multe ori, aceste simptome, la oamenii de peste 50 de ani, sunt puse fie în legătură cu fumatul, când fumez de atâția ani e normal să tușesc și să expectorez, sau a îmbătrânirii, a faptului că oamenii mai iau în greutate și că, pur și simplu, îmbătrânirea înseamnă o toleranță la efort mai mică, o oboseală mai mare. De foarte multe ori, acești oameni ajung inclusiv în serviciile de cardiologie, pentru că oboseala fără o cauză aparent pulmonară este pusă și pe seama implicațiilor cardiace, care, evident, pe măsură ce trece vremea și omul are peste 50 de ani, apar și ele. Repet, fibroza pulmonară idiopatică se diagnostichează foarte târziu. De aceea, mesajul nostru esențial este că, ori de câte ori un pacient are o tuse fără o cauză anume, o tusă seacă sau are această oboseală, această dispnee de efort fără o cauză clară, trebuie să se adreseze medicilor specialiști penumologi.

 

Cum tratăm fibroza pulmonară idiopatică? Există șanse de vindecare?

Afecțiunea este cronică, deci nu se vindecă. Și atunci, acești pacienți, mai ales dacă sunt diagnosticați tardiv, au o speranță de viață foarte scăzută. Deci este important să fie diagnosticați cât mai devreme acești pacienți. Dacă înainte era o boală fără niciun fel de tratament care să-i încetinească evoluția extrem de severă și de scurtă, în ultimii ani au apărut medicamentele antifibrotice, împotriva fibrozei. În  momentul în care boala este la început, acestea încetinesc evoluția bolii. Și automat există pacienți care au multe boli cronice – au hipertensiune, au diabet, au BPOC, au astm – dar care își desfășoara viața în niște condiții acceptabile. Deci și pentru acești pacienți cu fibroză pulmonară idiopatică, dacă boala este diagnosticată devreme, intervenția terapeutică precoce va scădea agravarea excesivă și rapidă a bolii și va oferi pacienților o calitate a vieții mult mai bună.

 

Poate fi prevenită fibroza pulmonară idiopatică?

Prevenția înseamnă în primul și în primul rând să nu fumați! Întreruperea fumatului este esențială pentru că, la fel ca în orice fel de afecțiune în care fumatul este cauză fundamentală, precum BPOC sau cancerul bronhopulmonar, abandonul fumatului reprezintă o intervenție fundamentală. În rest, a te adresa în momentul în care ai simptome precum tuse sau oboseală la medicul pneumolog înseamnă un lucru esențial, pentru că acest bilanț medical periodic poate să diagnosticheze la timp fibroza pulmonară idiopatică.

Ultimul update: 1 ianuarie 2019

SănătateaTV.ro