În fiecare an, în întreaga lume, aproape 800.000 de persoane își iau viața. Pentru fiecare suicid înregistrat, există un număr mult mai mare de tentative care trec neînregistrate. Sinuciderea nu este o problemă specifică țărilor dezvoltate, ci un fenomen global. Fiecare caz de suicid este o tragedie care afectează întregi familii și comunități, având efecte psihologice pe termen lung. În 2016, suicidul a fost a doua cauză de deces ca frecvență în rândul tinerilor între 15 și 29 de ani, arată un raport al Organizației Mondiale a Sănătății, dat publicității la data de 10 septembrie, cu ocazia Zilei mondiale pentru prevenirea suicidului.

Cu această ocazie, OMS a lansat un ghid pentru comunități și un instrument important de luptă pentru prevenția suicidului. Ghidul detaliază activități și măsuri care se pot lua în comunitate pentru a preveni suicidul și a informa persoanele la risc că există ajutor și că sinuciderea nu este o opțiune.

 

Riscul de suicid

 

OMS atrage atenția că, deși există o relație cunoscută între comportamentul suicidar și tulburările mintale (în special depresia și consumul de alcool), multe cazuri de suicid sunt rezultatul unor decizii impulsive luate într-un moment de criză. Astfel, stresul acut cauzat de probleme personale, financiare, de aflarea unui diagnostic de boală sau rezultat în urma unei suferințe poate duce la apariția ideației suicidare și la tentative de suicid. De cele mai multe ori, dacă persoana primește ajutor în acel moment, criza este depășită și ideația suicidară este abandonată.

 

Strategii de prevenire a suicidului

 

Sinuciderea este o boală distinctă, care poate fi prevenită prin eforturi coordonate și integrate la nivel comunitar și individual. OMS recomandă o serie de măsuri care pot fi luate la nivel comunitar pentru a preveni cazurile de suicid. Acestea includ:

  • restricționarea accesului la metodă (controlul strict al accesului populației la arme de foc, pesticide și alte otrăvuri, anumite medicamente);
  • implementarea unor legi și strategii naționale menite să reducă consumul de alcool;
  • depistarea precoce și inițierea tratamentului în cazul persoanelor care suferă de tulburări mintale, depresie, abuz de substanțe sau durere cronică;
  • depistarea semnelor unei crize personale sau a stresului acut la persoanele apropiate și abordarea acestora pentru a oferi ajutor;
  • instruirea personalului nespecializat din sănătate pentru a evalua și a gestiona comportamentul suicidar;
  • îngrijirea persoanelor care au supraviețuit unei tentative de suicid; oferirea de sprijin comunitar;
  • raportarea responsabilă a cazurilor de suicid în mass-media.

 

Stigma asociată tulburărilor mintale – un cerc vicios

 

Multe persoane care au avut tentative de suicid sau care suferă în prezent de o ideație suicidară nu vor căuta ajutor pentru problema cu care se confruntă, de teama stigmatului asociat tulburărilor mintale. Este un cerc vicios: fără să vorbească, nu vor primi ajutorul atât de necesar. Una din problemele este și lipsa informării cu privire la pericolul pe care ideația suicidară și alte tulburări psihice îl comportă, dar și cu privire la prevalența acestor tulburări în populația generală. Boala psihică, depresia, ideația suicidară, abuzul de alcool sau alte substanțe sunt în continuare subiecte tabu în numeroase contexte: în familie, la locul de muncă, la școală. Suicidul este în continuare sancționat religios și comunitar.

Conform datelor OMS, doar 38 de țări au implementat până la acest moment un plan național de prevenirea a sinuciderii. Pentru ca țările să facă progrese marcabile în prevenirea cazurilor de suicid, este nevoie de o creștere a gradului de informare la nivelul populației și al autorităților, ridicarea stigmei asociate tulburărilor mintale și comportamentului suicidar, dar și de identificarea persoanelor la risc și de susținerea acestora prin măsuri implementate la nivel comunitar.

Ultimul update: 19 octombrie 2018

Autor:

Monica Georgescu

Monica Georgescu este jurnalist medical/de știință.